Scrisoare pentru adolescenti

Nu sunt filozofica, nu iubesc filozofia.Sau poate ca imi place. Nici nu stiu, pentru ca atunci cand a fost timpul acumulari de cunostinte, m-am impiedicat de vedeniile varstei si scoala a trecut pe langa mine, sau eu pe langa ea, la fel si cititul, deprinderea de a gandi pe cont propriu si multe altele care se dezvolta in anii de scoala. Asa am ajuns sa cresc, transformandu-ma intr-o tanara ignoranta. Da, nu ma mandresc, insa am lipsuri mari in cunostintele mele limitate. Nu ca nu m-ar fi ajutat organul gandirii sa le acumulez, ci pentru ca am dat atentie maruntisurilor, in loc sa ma ocup de formarea mea. Acum platesc, insa e o vorba, mai bine mai tarziu decat niciodata. Asa ca, desi sunt consienta ca nu pot recupera 100% ceea ce am pierdut in anii in care aveam ocazia sa invat asa de mult, totusi inerc sa acumulez macar un minim de cunostinte care ma pot ajuta in convietuirea in societate, pe acest pamant.

Cu toate ca nu am citit filozofii, nu cunosc, poate nici numele a 5 dinre cei mai renumiti, cateva din persoanele cu care m-am inconjurat imi spun ca filozofez cate-odata prea mult. E foarte posibil sa o fac chiar acum, nu stiu, insa e ceva in mine care ma indeamna sa gandesc, sa exprim, desi imi gasesc mai greu cuvintele si de multe ori nu reusesc sa spun ceea ce doresc. Golurile ce le am in cunostintele mele ma impiedica sa duc exprimarea la un nivel mai inalt. Cu toate acestea, uite-ma aici, scriind. Sunt foarte curioasa ce va iesi. Cel mai probabil nu va citi nimeni ceea ce astern pe hartie. Nu conteaza. Cel putin, incerc sa imi depasesc limitele.

Sa fie prea tarziu? Nu cred. Tudor Chirila, intr-una din scrisorile sale indeamna adolescentii vremurilor noastre sa citeasca, sa citeasca tot ce le pica in mana. Cartea te invata mai mult decat internetul sau televizorul. Sansele mele sunt mai mici, comparativ cu cei care acum sunt in scoala. Insa, inca nu am pierdut tot. Gasind timp pentru citit, pot sa umplu, macar parte, din vidul format in creierul meu. Da, nu e prea tarziu. Inca mai e speranta pentru mine, speranta pentru a deveni din ignorant un ganditor, un om cu judecata.

Voi cei care sunteti acum in tipul cand mintea voastra acumuleaza si proceseaza informatii la o capacitate mai mare decat mine, sustin indemnul lui Tudor: cititi, cititi cat puteti de mult, invatati chiar daca nu va place intru totul ceea ce vi se da de invatat, obisnuiti-va sa ganditi, formati-va un caracter sanatos , o personalitate frumoasa. Inconjurati-va de carti si de oameni intelepti.

Profitati acum cat sunteti maleabili.Va veni vremea cand lutul va incepe sa se intareasca si va fi tot mai greu sa ii schimbati forma. Vor fi printre oameni, din aceia care vor inerca sa va descurajeze, sa va demoralizez, spunandu-va ca lutul vostru nu este de calitate. Nu-i ascultati! Calitatea depinde de compozitia lutului, de aceea, puteti sa va umpleti de cunostinte, de cultura, de muzica, de arta, de poezie, de carte, de Dumnezeu. Sunt cele mai bune ingrediente din care poate iesi un OM, un om implinit, un om intelept. Incepe de acum sa te pregatesti pentru ceea ce viata iti va adue in cale. Fara intelepciune, infrunti mai greu incercarile si furtunile. Viata nu e o petrecere continua, ci e o calatorie care te duce in locuri neobisnuite, necunoscute si mereu intalnesti oameni si lucruri noi. Nu sunt toate bune, insa cum le vei recunoaste pe cele de calitate daca nu ai minimul de cunostinte?Va fi mult mai greu de trait viata avand lacuna in in gandire.

Daca pentru mine nu e prea greu, cu atat mai putin este pentru tine, care ai un avans de cativa ani. Eu voi reusi. Poti si tu!

GabiL